Scriitorii

E iarasi cald afara,
Plictiseala domneste.
Si nicio floare rara
Ochiul nu mai zareste.
Nimic nu e atins,
Schimbarea e absenta,
Si in monotonie
Ea scrie.

Se lasa-n sfarsit umbra,
Lumea parca invie,
Copiii ies afara,
Se vede veselie!
Totul e in miscare,
Planeta e pe jar
Si-n absoluta-i bucurie
Acum scrie.

Nori negri sunt deasupra,
Razboi in inimi frante,
In ochi - dezamagire,
In gand - cuvinte crude.
Fiinta e pe moarte,
Speranta nu zareste,
Si-orbita de manie
Scrie.

Vine-asteptata ploaie
Spaland tot ce atinge,
Sufletul e iar liber
Fiindca racoarea-i simte
Fiecare strop alb
Lumea o coloreaza
Si-nfasurat in armonie
El scrie.

E iarasi dimineata
Mareata perla rasare
Pamantul se-nnoieste
Viata-i iar roditoare
Si asteptand neprevazutul
Smaraldul pur zambeste
Si uimit de maretie
Incepe-a scrie.

Dar ziua nu e vesnica,
Cel Etern revine
Si cu dreptatea sfanta
Va aduce lumina.
Negrul va muri,
Cei iertati vor ramane,
Si-atunci, in curatie
Vor scrie.

Slabiciune

A fi puternic e de dorit,
A reusi - de-n faptuit
A trece peste incercare
E simpla lupta trecatoare,
Dar visul a-ti indeplini
E tot ce ai putea dori

Dar cum rezisti cand noaptea-i grea?
Si ce faci tu in umbra sa?
Tu chiar tintesti spre reusita?
Nu-ti vezi fiinta strivita?
Nu-ti accepti mintea biruita
Si soarta-ti  pecetluita?

Sa negi mereu ca esti cazut,
Sa-ncerci sa uiti ce ai avut,
A nu avea vre-un sentiment,
A refuza, a fi absent...
Nu, fiindca de traiesti asa
Pretul final ti-e inima.

Si-atunci ramane a accepta
Si sufletul a-ti cerceta.
Tu ai prea multa de facut
Ca sa te lasi acum batut
Si in final calea in sus
Ramane unicul Isus.


Si-acum ramane de vazut:
Te-ai ridicat sau ai cazut?