Lipsă

Nu ştiu de ce, dar voi asculta

Şi nu ştiu cum, dar voi afla

Un rost al vietii, nu foarte sus

Ceva mai jos, dar în Isus.

Şi lipsa rostul l-a ascuns.

Nu mai ştiu cum,

Şi parca nu-drăznesc să-ntreb,

Dar... aş vrea sa fiu şi eu întreg.

Şi parcă greşeala cea mare

E nerostita întrebare.

Şi lipsa-i acea confirmare.

Şi-acum de-s singur nu mai ştiu

Şi parcă-n haos e pustiu

Şi armonia cristalină

N-o sa apară din rutină.

Şi-n toate-i lipsă de lumină.

Şi cred totuşi că încă pot,

Că totul e un început

Şi că mergând va apărea

Ceva... ce mă va îndrepta

Şi viaţa-mi voi recupera.

Şi lipsa-i doar în mintea mea.