Alb

Oare mai sunt azi din aceia
Ce văd în toate fericirea?
Şi care-ntre-ale noastre neamuri
Mai pot găsi neprihănirea?
Din cei cu inima curată
Şi sufletul nevătămat,
Al căror cuget radiază
Şi-mprăştie acel alb curat?

Vom mai găsi acel miracol
În ale lumii căi murdare?
Şi oare inocenţa aceasta
A găsit cale de salvare?
Şi dacă dăinuieşte-n Ceruri,
Se mai găseşte pe Pământ?
Sau vom trăi în noaptea-ceasta
Pân' la venirea Celui Sfânt?

Şi, căutând in astă lume,
Afla-vom oare acea stea?
Sau poate floarea asta rară...
Poate...E doar în mintea ta.
Şi chiar şi-aşa, ea tot există,
Se află în al nostru gând
Iar libertatea sa se află
În vis, în sunet şi-n cuvânt.

Lipsă

Nu ştiu de ce, dar voi asculta

Şi nu ştiu cum, dar voi afla

Un rost al vietii, nu foarte sus

Ceva mai jos, dar în Isus.

Şi lipsa rostul l-a ascuns.

Nu mai ştiu cum,

Şi parca nu-drăznesc să-ntreb,

Dar... aş vrea sa fiu şi eu întreg.

Şi parcă greşeala cea mare

E nerostita întrebare.

Şi lipsa-i acea confirmare.

Şi-acum de-s singur nu mai ştiu

Şi parcă-n haos e pustiu

Şi armonia cristalină

N-o sa apară din rutină.

Şi-n toate-i lipsă de lumină.

Şi cred totuşi că încă pot,

Că totul e un început

Şi că mergând va apărea

Ceva... ce mă va îndrepta

Şi viaţa-mi voi recupera.

Şi lipsa-i doar în mintea mea.