Scriitorii

E iarasi cald afara,
Plictiseala domneste.
Si nicio floare rara
Ochiul nu mai zareste.
Nimic nu e atins,
Schimbarea e absenta,
Si in monotonie
Ea scrie.

Se lasa-n sfarsit umbra,
Lumea parca invie,
Copiii ies afara,
Se vede veselie!
Totul e in miscare,
Planeta e pe jar
Si-n absoluta-i bucurie
Acum scrie.

Nori negri sunt deasupra,
Razboi in inimi frante,
In ochi - dezamagire,
In gand - cuvinte crude.
Fiinta e pe moarte,
Speranta nu zareste,
Si-orbita de manie
Scrie.

Vine-asteptata ploaie
Spaland tot ce atinge,
Sufletul e iar liber
Fiindca racoarea-i simte
Fiecare strop alb
Lumea o coloreaza
Si-nfasurat in armonie
El scrie.

E iarasi dimineata
Mareata perla rasare
Pamantul se-nnoieste
Viata-i iar roditoare
Si asteptand neprevazutul
Smaraldul pur zambeste
Si uimit de maretie
Incepe-a scrie.

Dar ziua nu e vesnica,
Cel Etern revine
Si cu dreptatea sfanta
Va aduce lumina.
Negrul va muri,
Cei iertati vor ramane,
Si-atunci, in curatie
Vor scrie.

Slabiciune

A fi puternic e de dorit,
A reusi - de-n faptuit
A trece peste incercare
E simpla lupta trecatoare,
Dar visul a-ti indeplini
E tot ce ai putea dori

Dar cum rezisti cand noaptea-i grea?
Si ce faci tu in umbra sa?
Tu chiar tintesti spre reusita?
Nu-ti vezi fiinta strivita?
Nu-ti accepti mintea biruita
Si soarta-ti  pecetluita?

Sa negi mereu ca esti cazut,
Sa-ncerci sa uiti ce ai avut,
A nu avea vre-un sentiment,
A refuza, a fi absent...
Nu, fiindca de traiesti asa
Pretul final ti-e inima.

Si-atunci ramane a accepta
Si sufletul a-ti cerceta.
Tu ai prea multa de facut
Ca sa te lasi acum batut
Si in final calea in sus
Ramane unicul Isus.


Si-acum ramane de vazut:
Te-ai ridicat sau ai cazut?

Alb

Oare mai sunt azi din aceia
Ce văd în toate fericirea?
Şi care-ntre-ale noastre neamuri
Mai pot găsi neprihănirea?
Din cei cu inima curată
Şi sufletul nevătămat,
Al căror cuget radiază
Şi-mprăştie acel alb curat?

Vom mai găsi acel miracol
În ale lumii căi murdare?
Şi oare inocenţa aceasta
A găsit cale de salvare?
Şi dacă dăinuieşte-n Ceruri,
Se mai găseşte pe Pământ?
Sau vom trăi în noaptea-ceasta
Pân' la venirea Celui Sfânt?

Şi, căutând in astă lume,
Afla-vom oare acea stea?
Sau poate floarea asta rară...
Poate...E doar în mintea ta.
Şi chiar şi-aşa, ea tot există,
Se află în al nostru gând
Iar libertatea sa se află
În vis, în sunet şi-n cuvânt.

Lipsă

Nu ştiu de ce, dar voi asculta

Şi nu ştiu cum, dar voi afla

Un rost al vietii, nu foarte sus

Ceva mai jos, dar în Isus.

Şi lipsa rostul l-a ascuns.

Nu mai ştiu cum,

Şi parca nu-drăznesc să-ntreb,

Dar... aş vrea sa fiu şi eu întreg.

Şi parcă greşeala cea mare

E nerostita întrebare.

Şi lipsa-i acea confirmare.

Şi-acum de-s singur nu mai ştiu

Şi parcă-n haos e pustiu

Şi armonia cristalină

N-o sa apară din rutină.

Şi-n toate-i lipsă de lumină.

Şi cred totuşi că încă pot,

Că totul e un început

Şi că mergând va apărea

Ceva... ce mă va îndrepta

Şi viaţa-mi voi recupera.

Şi lipsa-i doar în mintea mea.